Pentru unii e doar o voce isterica, pentru altii o suvita rebela de par care se vantura in fata unui laptop, sau un profesor de istorie care le stie pe toate, maestru in geopolitica, spirit inalt si cultivat, cu gusturi muzicale fine, partener de discutie pentru Gadea si Cristoiu. Dar am intalnit si oameni pentru care Valentin Stan prezinta mai mult un interes clinic decat politic. Pentru toti insa e clar un lucru: domnul asta isi bate joc de Basescu zi de zi. Il porceste si-l intoarce pe toate fetele, il ingana si-l balacareste, ii demonstreaza prostia cu meticulozitate de castor. Numai ca un fost coleg de facultate, Andrei Craciun mi-a atras atentia ca si ura are la baza tot iubire. Cititi mai jos, cum prin 2005, Valentin Stan scrioa cat se poate de clar: “Basescu Trebuie Sustinut!” . Sa se fi suparat omul cu laptopul atat de mult in trei ani? Si de ce? Ca nu a ajuns consilier prezidential precum Catalin Avramescu? Stilul il recomanda. Avea stofa. Mai trebuia croit…. Domnu’ Gadea? Domnu’ Cristoiu? Se ofera careva?

Poate ca va amintiti cum se plimba Traian Basescu in Volkswagen-ul sau Golf, albastru ca oceanul. Sau cum tampona masini cu el. Sau cum il conducea dupa cateva sprituri cu Gigi Becali. Sau cum a parcat in locuri nepermise omului de rand in inima capitalei culturale a Europei din 2007. Numai ca ce-mi fuse dat sa vad cu ocazia busiturii prezidentiale de zilele trecute? Pana acum eram ferm convins ca masina sa avea numarul de inmatriculare B48-AEU (de la Amantul Elenei Udrea spun glumetii – foto1). Dar iata ca la Pro TV l-am vazut tot intr-un Golf, tot albastru, dar cu alt numar : B11-FRH….(foto2).

 O fi tot masina lui, o fi vandut-o pe cea veche? Oare cum o fi sa cumperi, la second hand, masina lui Basescu? Cine stie ce secret ai putea gasi pe sub scaune, ce fire de par blond agatate pe bancheta din spate… Sau poate doar o scrumiera plina ochi….

Aveti idee ce poate sa semnifice noul numar al presedintelui, B11 FRH? Domnu’ Gadea, domnu’ Stan, domnu’ Cristoiu, domnu Ciutacu…… Nimeni? Nici o idee?

Asta despre masina. Despre narav…. pai nu vedeti cat de des o face lata la volan?

Liberalii au incepu campania electorala cum nu se poate mai prost. Adica mai jenant, mai penibil.Sa zici ca sint pesedisti cu tricouri galbene si alta nu! Au imbarcat batranei in microbuze si i-au dus sa faca turul manastirilor din jurul Bucurestiului. Bonus, au vizitat si o crescatorie de struti si le-au dat  de mancare la cantina manastirii. Probabil pentru a-i obisnui cu mancarea de post si pentru a-i invata tactici de campanie specifice: fuga pe rupte si ciocul in cap daca nu esti cuminte.

Nu stiu daca miscarea cu babutele la manastire este mai buna sau mai rea decat micii si berea la colt de strada in ziua alegerilor. Este insa cu siguranta mult mai ipocrita. Macar strategia pesedeilor din anii trecuti era un troc cinstit: dadeau mancare pentru a avea si ei mai apoi ce sa imbuce timp de patru ani. Chestia cu Dumnezeu si rugaciuni contra voturi e mai necurata…. cel putin din punct de vedere religios.

Iar cand ma uit cum se pozeaza junii liberali cu strutii si troitele, de parca ar fi vazut a opta minune a lumii, si ma gandesc ca ei sunt viitorul PNL-ului, mai ca Tariceanu si Patriciu incep sa-mi para din ce in ce mai inteligenti… macar dupa privire…

versus

versus

Am vazut doua filme in care actorii principali erau atat de urati, incat daca i-as fi zarit pe strada as fi zis ca sunt, probabil, niste sarmani alcoolici, colectionari de purici si de boli tipice pentru saracia in care se zbat. Si totusi, aroganta si usurinta cu care i-am expediat pe cei doi in mahalalele imaginarului meu au suferit o drastica infrangere. Nu au sarm, nu au carisma, dar joaca rolurile cu o asa usurinta, incat spui ca cele doua filme sunt, de fapt, doua documentare despre viata a doua personaje. Si nu te astepti sa ii mai vezi curand, sau in alt film, pentru ca locul lor e acolo…in povestile pe care tocmai le-ai aflat.

Primul este Karl Markovics . In film e un evreu mai evreu decat toti Itzicii din bancurile romanesti si nu numai. Te captiveaza cu povestea lui, de la inceputul pana la sfarsitul filmului “The Counterfeiters”. Este, pe rand, artist, escroc, infractor, prizonier, victima a Holocaustului, camarad de incredere, om providential si tradator deopotriva. Nu-l vad pe Brad Pitt sau George Clooney capabili sa faca un astfel de rol. Sa-l joace asa de magistral.

Al doilea este Dominique Pinon si joaca rolul unui sclav modern. Atat de scalv si atat de modern, incat face un film intreg de unul singur ( “Roman de Gare“) . In ipostaze si in scenarii pe care nu mi le puteam imagina. Un actor francez ce i-ar da clasa lui Depardieu, Delon sau Gabin. E un soi de magician macabru, care rumega libidinos si minte cu usurinta cu care soarbe vinul din pahare imense. Un pitic ciudat cu vorbire mitraliata.

Mai jos, trailer-ele filmelor. Merita vazute!

P.S. Nu vreau sa spun ca Brad Pitt sau George Clooney sunt doar niste pretty boys, incapabili de a juca bine. Brad Pitt a facut si Fight Club, si Snatch, iar Clooney in Michael Clayton e chiar impresionant. Iar filmele proaste le-au salvat cu simpla lor prezenta. In plus, imi sufla Alexandra, Brad Pitt are marele merit de a fi facut un copil cu Angelina Jolie… de fapt trei, daca numaram si gemenii din burta divei…

Gasiti asemanarile intre figurile de mai sus… Mai stiti jocul asta? Era la voga prin almanahurile de dinainte de 1989. La sfarsit erau si raspunsurile. Mereu erau mai multe asemanari decat numarasem… Uneori erau si gresite. Poate ca nu le pasa.  

P.S. Tipul in rosu e Hugo Chavez. In rest, orice asemanare cu persoane reale nu e deloc pur intamplatoare.

Rareori am vazut un film stupid cu final interesant. In 99,99% din cazuri, ultimele scene rivalizeaza prin ridicol intregul scenariu de pana atunci. Dar am vazut totusi o podoaba de pelicula al carei final m-a lasat masca: cum am putut sa ma indoiesc de faptul ca nu poate exista un film care sa cuprinda toate  tampeniile vazute pana acum pe marile ecrane intr-un singur pachet, iar punctul culminant sa fie de o mie de ori mai tampit decat toate stereotipurile filmate cu nonsalanta pana atunci?

Inca de la inceput, in “10.000 BC” se incearca fidelizarea spectatorului prin vocea guturala si batraneasca a unui narator anonim, menita sa dea o aroma de legenda. Nu e nici Anthony Hopkins, nici Sean Connery, nici Morgan Freeman…. e doar o voce… Apoi, vine mitul profetiei, cu tot tacamul: babe nebune, copilul cu ochi de ingeras, crize epileptice, convulsii orgasmice, ritualuri, scuipaturi, etc… Si mitul eroului providential: un fel de Matrix preistoric

In domeniul vestimentatiei, personajele parca sunt desprinse din The Flintstones…  Oare cu 10.000 de ani ien existau designeri? Imi si imaginez: in toamna asta se poarta podoabele din canini de saber tooth tiger. Ghearele de pterodactil sunt so last year….. iar blana aia dezgustatoare de mamut lanos……pfiuuu…. helloooo… nu vezi ca iti acopera tot corpul?. Nu mai suntem in epoca de piatra….. Pectoralii, aductorii…. coapsele la vedere… si taie-ti unghiile de la picioare ca nu vezi ce dezgustator arati iarna in zapada in sandale cu unghii netaiate?

  Si apoi….. romantismul….. Cine a zis ca oamenii preistorici erau monosilabici? Nooooo….. ei faceau adevarate poezii…. Uite luna, uite farul, uite…. iubirea mea cat parul…. Si erau si foarte spirituali…. faceau glume cu animalele….

Daca nu v-a placut Jurasic Park, nu va sugerez sa vedeti filmul. Un spoi de dinozauri ce seamana cu niste curci bete ( fac glu-glu-glu tot timpul) misuna pe platourile de filmare si se joaca de-a viermele cu oamenii… Daca v-a placut, nu va duceti sa-l vedeti pt ca o sa vi se altereze si amintirile frumoase.

Dar ceea ce ma fascineaza intotdeauna este spiritul de sacrificiu al eroului principal… Niste straini ii fura femeia iubita, o bat, o schingiuiesc, iar el nu se lasa invins pana nu o salveaza…. Sa-ti dea lacrimile si alta nu…. Mai ales ca ea moare, strapunsa de o sageata…. Dar apoi invie… Da da da, exact ca Iisus, ca tot vine Pastele… Acum e moarta, acum nu mai e….  In schimb, moare baba de la inceput, iar sucombarea ei subita ii reda viata tinerei mulatre cu ochi albastri.

Mai lipseste ceva? aaa…. oamenii rai sunt inalti, musculsi, si au cate un defect fizic dominant: nas imens, ochi sasii, cicatrice pe fata…. Mai lipseste ceva? mitul fiului plecat in cautarea tatalui? Pai parca asta plecase dupa iubita lui…. Da, dar drumul ei se confunda cu drumul tatalui sau…. Un fel de “Baltagul” combinat cu “Fratii Jderi”, daca ma interbati pe mine.

In clasamentul filmelor proaste, 10.000 BC a reusit sa detroneze, dupa ani de suprematie, o imbecilitate a cinematografiei franceze numita “Belphegor, fantoma de la Louvru”.

Ca o parere personala, filmul “10.000 BC” imparte oamenii in doua categorii: fraieri de moment, care l-au vazut si si-au dat seama ca au luat teapa si fraieri de vocatie, care l-au vazut si au ramas placut impresionati…probabil de faptul ca acum au dovada certa ca au existat si oameni mai salbatici decat ei insisi…ceea ce-i face sa se simta bine…

Un alt Basescu si un alt Nastase. va mai amintiti de clipurile electorale din 2004? Le puteti vedea aici. O babuta fan PSD comenta, referitor la Nastase: “Presedintele este ca o floare, iar primul ministru ca o vaza. Daca vaza nu se sparge, nici floarea nu se usuca”. Poate ca si-l dorea ca premier pe Geoana, in care Nastase “sa intre precum floarea-n vaza”, ca sa nu se usuce. Nu stiu cat de des sau cat de tare ar fi intrat Nastase-n Geoana, cert este ca Basescu a intrat in Tariceanu pana i-a crapat sticla si l-a facut cioburi. Si, in consecinta, a inceput sa se ofileasca. De la cap in jos. Primele simptome: acuzarea ziaristilor si trimiterea propriei fete pe centura politicii, transformand-o oficial in “fetita lui taticu”. Mai multe detalii in editorialul meu din Cotidianul, aici.

Oricum, poate ca dupa gafele recente si dupa iesirea taticului, Elena va invata sa cante melodia de mai jos:

Destul de des, voi propune cateva clipe de muzica. Pentru azi, ceva linistit, dar suficient de zbuciumat, ca un pahar de vin la inceput de weekend.

Scandalul Travel Channel – Romania, povestea din spatele povestii. Il stiti pe domnul cu cotletul in pozitie? Il cheama Anthony Bourdain si face o emisiune pe Travel Channel, “No Reservations”. Despre el am scris aici. Initial am crezut ca avem de-a face doar cu niste functionari mai putin inspirati, cu niste americani surpinsi pana la indignare de Romanica si cu un fel de spaga a fraierului, ce se vede si f***t si cu banii luati. Dar nu. Pentru ca spaga era de fapt santaj. Iar inocenta profesionistilor de la Travel nu e chiar usa de Biserica. Povestea intreaga o gasiti in Cotidianul de vineri pe tarabe, sau pe net aici. Pe scurt, americanii au pus o conditie de genul: nu filmam tiganii daca ne dati casa si masa moca.

Dar ma intreb, daca tiganii romani au valorat 20.000 de dolari, o fi mult sau putin? Poate daca vorbeau cu un bulibasa mai pricopsit le platea el mai mult si iesea si emisiunea mai faina.

Niste oameni de bine care au fost prin preajma lui Bourdain cat a stat in Romania se jura ca a fost mai tot timpul ciufut si cum ii sarea tandara, cum se inchidea in camera. Sincer, cred ca se astepta sa faca un “Borat 2″ sau vreo “Pisica alba, pisica neagra reloaded”, dar i-a iesit un soi de “Inima de tigan”, fara Dinica si fara Moraru. Si fara Loredana. Si fara fete cu decolteu amplu. Si fara Florin Zamfirescu.

Am gasit niste poze haioase cu domnul in cauza. Dar nu cred ca locul lor era in ziar. Si asta face parte din povestea din spatele povestii. Poza cu degetul in pozitie strategica o gasiti aici. Pe cea cu baia de ciment, aici. Iar despre ipostaza cu cotletul, aici.